SEXUL si DRAGOSTEA, doua lucruri diferite

"Zambetul lui nu m-a linistit din cale afara, insa nu mai puteam da inapoi, asa ca m-am aplecat din nou, am inchis ochii, am deschis gura si mi-am scos limba. Era mai bine sa incep cu varful limbii, mi se parea mai putin insuportabil s-o ling. Pablo s-a arcuit si mai mult, s-a intins ca un cotoi si mi-a pus o mana pe crestet. I-am apucat pula cu mana dreapta si am inceput de la radacina, mi-am apasat limba pe piele si am tinut-o un moment nemiscata. Apoi a, inceput sa urc, foarte incet. Nu scosesem prea mult limba din gura, astfel ca, pe masura ce urcam, i-o atingeam cu nasul, venea la rand limba si apoi buza de jos urmarea dara propriei mele salive. Cand am ajuns la varf, m-am intors in jos, catre radacina, pentru a putea urca din nou foarte incet.

Pablo gemea. Firele de par ma gadilau sub barbie.

Apoi am indraznit sa ma ocup de cap.

Era dulce. Toate pulele cu care am avut de-a face in viata mea erau dulci, ceea ce nu inseamna ca erau si bune la gust. Era dulce si fierbinte, se umezea imediat, dar una peste alta, spre surprinderea mea, era mai putin scarboasa decat imi inchipuisem la inceput, iar eu ma simteam din ce in ce mai in largul meu, mai sigura pe mine, ideea ca el era expus, ca era de-ajuns sa strang o clipa din falci si sa-mi infig dintii pentru a-l nenoroci, ma reconforta.

Ii parcurgeam dispecatura cu varful limbii, coboram pe ceea ce parea un soi de cusatura pana la marginea groasa de carne si ma opream chiar dedesubtul acesteia, pentru a-i urmari conturul. Faceam totul foarte incet - in imprejurari ca asta nu a fost niciodata nevoie sa mi se spuna un lucru de doua ori - si incepeam sa cred ca o faceam destul de bine.

In mod obiectiv, nu obtineam nici o placere din indeletnicirea aceea, decat poate contactul cu o carne noua, a carei natura limba mea o percepea cu mult mai multa precizie decat o facusera mainile mele pana atunci. In mod obiectiv , nu obtineam nici o placere din indeletnicirea aceea, dar eram din ce in ce mai excitata. Intr-un coltisor din creierul meu, destul de indepartat ca sa nu deranjeze, dar destul de aproape pentru a se face simtit, palpaiau varsta mea frageda[...] si cuvintele mamei, vorbind cu prietenele ei, Pablo face parte din familie, mi-e ca un fiu...

[...]

Pe cand ma intrebam daca eram destul de-acum destul de familiarizata cu ea pentru a o lua in gura, el a hotarat din nou pentru mine. Mana care mi se odihnea pe crestet a apasat brusc in jos. M-a luat prin surprindere si mi-a varat in gura o bucata buna. Mi-am retras buzele cat am putut de rapid insa mana lui era tot acolo, neclintita, apasand cu putere. Am repetata jocul de cinci-sase ori. Era amuzant sa incerci sa te opui.

Aveam gura plina. Simteam micile protuberante ale venelor, accidentele imperceptibile ale pielii grunjoase, care urca si cobora ascultand de impulsurile mainii mele, era dulce la gust si avea gust de sudoare, varful ma lovea in cerul gurii, am incercat sa mi-o var in gura toata si a trebuit sa-mi stapanesc de vreo doua ori impulsul de a voma. Pablo a slabit stansoarea, si-a strecurat mana pe sub parul meu si si-a strans pumnul putin deasupra cefei, apucand un smoc mare de par aproape de la radacina. Il apasa si tragea de el, ghidandu-am tot timpul. Nodurile degetelor lui imi impungeau capul. Ma durea, dar nu am facut nimic ca sa scap. Imi placea.

Acum se misca si el, foarte incet, intra si iesa din gura mea.

[...]

Imi tineam ochii inchisi si eram cu totul absorbita de ceea ce faceam. Ma aplecasem atat de mult in fata incat ma aflam aproape culcata pe o parte peste scaun., cu picioarele stranse, cu manivela de la geam impungandu-ma in coapsa, cautand sa potrivesc ritmul mainii cu cel al gurii, o provocare atata de intensa pentru incetineala mea innascuta incat a fost nevoie de un oarecare timp ca sa-mi dau seama de schimbarea profunda a situatiei.

Pentru ca ne deplasam.

[...]

Am iesit pe starada. Era o zi superba, rece si senina, soarele nu te incalzea, dar il simteai alaturi[...]El a condus in tacere tot drumul , nici eu nu aveam chef de vorba, dar cand a oprit la destinatie, in fata grilajului, s-a intors spre mine.

- Vreau sa-mi promitit ceva.

Vocea ii devenise brusc grava.

Am incuvintat din cap, el a facut o pauza.

- Vreau sa-mi promiti ca, orice s-ar intampla, ai sa tii minte mereu doua lucruri.Spune-mi ca ai sa faci asta.

Am incuvintat din nou, eram farte intrigata, aproape ingrijorata datorita tonului cu care-mi vorbea.

- Primul este ca sexul si dragostea nu au nici o legatura.

- Asta mi-ai mai spus-o si azi-noapte.

- Bine. Al doilea este ca tot ceea ce s-a intamplat azi-noapte a fost un act de dragoste.(M-a privit in ochi si ochii lui erau foarte negri si stralucitori, cum nu-i mai vazusem niciodata inainte.) De acord?"

Doritorii sa ma contacteze

Somnul, Perna Rosie, Mos Ene si Pijamaua

Vreau sa imi ucid Somnul. Ma plictiseste. Ma doboara . Ma face sa fiu morocanoasa. Imi spune sa plec acasa atunci cand petrecerea e in toi. Imi fura din atentie si din viata. Incearca sa ma adoarma. Nu ma mai legana, pleoapele ma ustura si somnul asta ma doare. Somnule am sa te casapesc!

E o durere reala , nu e in vis. Ma doare spatele si un genunchi de Somn atunci cand vreau sa adorm, ma doare stomacul in foamea mea de vise. Ma mananca pielea , ma invart in bratele lui si ma zvarcolesc . Pana la urma visul imi da pace. Nu ma mai tine strans in palme. Pleaca. Nu pleca! tip in soapta gandului meu. E dus, a plecat. In inconstient a plecat cu tot cu fantezi sexuale si cosmaruri plangacioase.

Sunt singura si il astept cu un cutit in mana. Il pandesc de sub plapuma. La prima miscare pe care o face Somnul este mort. Refuza sa apara. Inchid ochii sa numar pana la o suta. Poate crede ca ne jucam `scunsa si imi apare in spate zbierand isteric "pui , pui! te-am scuipat!" Somnul asta. am sa-l omor.

Parca imi lipseste in pat ceva. Perna Rosie a disparut. Cel care mi-a furat perna e cel care mi-a sechestrat si somnul. De aia el nu mai poate sa vina la mine in pat, in brate, in gura si in stomac. Fara Perna Rosie totul e pierdut. Sa imi dai somnul inapoi! Ma auzi ,tu cel care mi l-ai luat cu tot cu perna? Perna Rosie e cea care il seduce, care il ademeneste cu soapte la mine sub pleoape. Il vreau la mine in pat. Sa il ucid.

Aprind becul. Perna Rosie e cazuse sub pat in zvarcolirea mea nocturna. O iau, o scutur si o asez frumos in mijlocul pernelor mari. Nu e bine. Somnul stie. E un scenariu prefabricat, fara de cute si fara de bale. Oare daca fac ca si Goe si strig in gand si bat din gene: "io vreau sa vina, de ce nu vine?"

A uitat de mine? Dar eu sunt unul dintre cleinti sai fideli, 14 ore de somn intr-0 zi daca se putea. Ce faci? Dorm. Ce faci, hai in oras. Nu vin, acum m-am trezit. Hai afara, ce faci? Sunt in pijamale, nu ies din casa. Ce crezi ca faci? Cat ai de gand sa mai dormi? Lasa-ma in pace! Mi-e somn. 40 de ore fara Somn. Mainile imi tremura, gura mi-e uscata si pleoapele mi-e frica sa le misc.Ustura. In loc de Somn pe gene, nenorocitul ala de Mos Ene mi-a picurat acid. De ce arde asa?

Mi-am schimbat pijamalele. Asta e problema. Ma ridic din pat si cu ochii inchisi de durere ma indrept spre baie. Cosul cu rufe murdare. Pijamalele mele nu sunt murdare. Ele miros a Somn. Nu le pot imbraca, la naiba! Somnul va stii ca au stat langa tricoul de ieri seara. Tricoul ala pute a deodoreant si fum si transpiratie si maini straine. Mi-a murdarit intentionat pijamalele. Dracu` sa il ia! Tricoul zace rupt langa cosul de rufe, o balta de sange curge din el si vine spre mine. Nu o vad, ii simt atingerea pe degetele mic de la piciorul stang. E rece. Nu vreau sa deschid ochii.

Pijamalele din cos asteapata. Eu stau goala langa ele. Cu toti asteptam Somnul.

Mi-e frig de la gresia rece , de la faianta galbena cu model tampit ales de mama. Ne-a lasat singure, pe mine, pe pijamale si pe Perna Rosie. Ne-a parasit.

Am sa-mi ucid somnul. Singuratatea n-are vise, nici cosmaruri smiorcaite, nici fantezii cu inghetata. Vino inapoi la mine, tu esti tot ce aveam mai bun. TU, Somnule cu buzele tale, cu acele tale, cu imbratisarea ta si cu praful lui Mos Ene. Nu mai vine. M-a parasit.

In liniste

Cateodata e mai bine sa taci.Asta am invatat de la tata. Mama tipa, tata tace, totul revine la normal.Tata nu tipa, tata se preface ca asculta. Tata nu asculta.

Mama nu tipa, tata nu tipa, e liniste. Imi tiue urechile din cauza linistii si nu pot dormi. IiiiiiiiI. Sa imi tipe cineva. Tipa. Fa-ma sa te aud.

Liniste. Asa e noaptea. Si la tine e asa liniste? Si pe tine te doare linistea asta? Poate la tine nu tipa nimeni sau poate stai intr-un loc linistit si zgomotul e o bucurie pentru tine.

Sa-mi zica oare Blaga numai mie
"Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud
cum se izbesc de geamuri razele de luna"?

La shaorma pentru un kebab cu zmeura verde

Suna. Raspund. Prietenul meu cel mai bun disperat la telefon, cineva drag m-a pierdut in drum spre casa intr-o shaormarie si nu stie de unde sa ma ia , de unde sa ma gaseasci si de la care masa.

Treizeci si doi. Treizeci si doi? Comanda.

Suna din nou. Raspund. Ma ajuti? ok, mersi mult, da da imi inchid telefonul si vad eu. Ciao. Vine o intrebarea dintr-o gura plina de mancare, gura manjita cu sos pe la colturile guri, gura care nu sta sa fie stearsa decat la sfarsit. O parte din fun-ul de a manca kebab sau shaoarma e acela de a te manji pana la nas, urechi sau alte parti ale corpului. Iti respect alegerea manjeste-te, vorbeste-mi cu gura plina si intreaba-ma.

"De cine te ascunzi?" sau "Poate de ce te ascunzi?" zise el

Ma ascund de tine, m-ascund de ea, de ei si ele, de restul lumii. M-ascund pentru ca ma doare si nu vreau ca ei sa stie. Ma ascund de tot ce stiu si imi doresc o reintoarcere la varsta gradinitei. Varsta la care nu imi era frica ca cineva ma cauta si nu ma gaseste. Era simplu sa minti pentru ca erai nevinovat. Ma ascund de tot ce stiu pentru ca ma doare. Dar el nu stie, nu poti manca un kebab si psihanaliza pe cineva in acelasi timp. E simplu. El ma intreaba de ce ma ascund de cineva care ma cauta, iar eu ii raspund ca ma doare aceasta cautare. Atunci cand ma gaseste toate dor.

"Daca mama ta l-ar minti pe tatal tau, cum ai reactiona?"zise el, intr-o lupta cu gigantul kebab.

Cu indiferenta probabil. E treaba lor ce fac. Eu vreau sa fug, ei sa se minta si sa se ascunda. Daca fug, lucrurile pe care nu le stiu nu ma pot rani si atunci o sa ma mut. Ma mut, intr-o curte, intr-un cort. O sa am si un caine, care sa fie al meu si sa nu ma minta, pentru ca nu mi-ar pasa de minciunile lui.

Ma priveste. Mesteca si se iveste dintre buzele-i ca zmeura teoria dualitatii. Hap, inca o musca.
Cata filosofie intr-un kebab. Inghite. Tot la gura ma uit. De la manjeala sau de la buze? De la dualism? Imi spune de alb si negru, cand eu sunt imbracata colorat, imi spune de ying si yang cand eu nu sunt chinezoaica. Mai trebuia sa imi spuna de masculin si feminin. Ii raspundeam ca am iubit candva o fata si n-am nevoie de masculin sa imi deschida usa la shaormarie. Vorba aia beatles-easca
"I once had a girl, or should I say, she once had me
She showed me her room, isn1t good, norwegian wood?" dar am incetat sa o iubesc cand a murit, el nu stie. Inca mesteca.

Toate mi-au fost spuse demult in alte vremuri. Erau mai mult de doua culori. Alb si negru, acolo la capatul curcubeului. Acolo mi-au fost spuse de alte buze , nemanjite, fara de kebab. Le-am auzit atunci cand rosul buzelor imi pata carnea si devenea oranj. Eram racita poate, pentru ca erau multe portocale sub pat cand am auzit toate acestea. Apoi, s-au facut lamai. Cineva le-a stors si acreala mi-a aparut peste zambet. Din storsatura asta s-au facut galben vanilie si aratau ca o inghetata care te face fericit. Oare buzelor ca zmeura, pline de sos alb le place inghetata de vanilie? Dar limbii? Imi revine in minte verdele, de la mocheta din shaormarie.Verdele, se deschide si se inkide, apoi ma loveste lent ca primvara cu mirosul ei. Aici miroase a kebab si afara miroase a frig si ploaie. Unde-i primavara? Mi-a disparut verdele de pe mocheta si a ramas in ochii mancatorului de kebab care ma priveste rumegand mai departe. O fi vreun albastru in ochii lui? Ma ia cu dor de moarte un albastru de cer de Vama. Ehhh, ce stii tu buze ca zmeura si ochi verzi? Tu nu sti cerul albastru de Vama, care il saruta marea intr-un colt si apoi in altul, prabusindu-se violent intr-o penetrare albastra. De la atat stat gol pe plaja te loveste frigul in oase la momentul inserari si cauti ceva. Indigo. Te-am gasit. Asta e culoarea blugilor mei rupti in genunchi pe care ii imbrac cand mi-e dor de ea, de Vama , de mare si de briza. Totul se sfarseste prin marea trecere spre violet, nu culoarea echipei locale de fotbal. Violet, ce ma adoarme in parfum de lavanda.

Nu cred ca a inteles faptul ca lumea mea avea odata, mai demult, mai multe culori. Acuma a ramas doar neagra. Termina de mancat, cu mainile manevreaza sapca ce imi apartine. O muta, o pune , o ridica si o aseaza la loc. Plecam. Deschide usa galant si afara ii frig. Moby ne asteapta parcat pe trotuar, coada rosie i se vede din departare. Ne imbarcam.

"Iti dai seama ce haos ar fi tot daca ne-am lua dupa cum le vezi tu?!" spuse el.

Kebabul a fost de vina. De aceea trebuie sa fim anarhisti. Autoguvernarea e singura solutie. Cea mai simpla. O libertae fara Kebab este privilegiu si nedreptate, Kebabul fara libertate este sclavie si brutaliate. Sau sa fim mai bine Saormisti. Libertatea mea nu o impiedica pe a ta sa fie exercitata, atata timp cat nu imi aduce nici un prejudiciu moral sau fizic.

Mi-am uitat sapca la el , cel care imi pusese intrebarile si cel care imi spuse, era p cap. Moby s-a oprit, eu am debarcat.
Ciao.Ciao ochi verzi si buze ca zmeura.