luni, 23 iunie 2008

Ne vedem joi?

Ochi incarcati de rimel si creion dermatograf. Ceva unic. Poate de la muzica sau poate de la jointul rulat in graba. Gust amar de tutun si buze crapate. "Ne vedem joia viitoare" ce replica stupida de mascul nefutut am scos din mine. De atunci vin in fiecare joi si te caut in acelasi pub unde gasesc aceasi muzica si aceleasi fete. Stau la aceasi masa cu acelasi cocktail in fata. Votca, rom, cola si bere. Cu lamaie sau fara.
Ma gandesc ca e curva . Asta ma face fericit. Pot sa raman cu visul meu de care mi-e rusine si mi-e teama sa-l recunosc in fiecare zi de joi atunci cand ma privesc in oglinda jegoasa de la baie. Am avut-o in brate si i-am tinut capul in palme. Nu era in genunchi si nu imi facea o muie. Nu avea ochi de caprioara cu o bucata de carne in gura. Sigur nu e curva.
in fiecare joi ajung la 5 dimineata acasa. Hainele mi se lipesc de transpiratie si pielea ma ustura. Ma strange tot. Sunt atat de prost sa cred ca m-a eliberat cu un sarut. Zilele fara ea sunt zilele in care se asteapta. Sase zile din sapte ma imbat in fiecare seara cu visul meu la un pahar de gand murdar. Ceva imi lipseste. O doaga probabil de stau sa astept curvele in acelasi birt imputit in fiecare joi.
Doi saci de gunoi cu iz de putrefactie in plina desfasurare ma intampina de dupa usa de la bucatarie. Fac un pas inapoi. Stomacul mi se smuceste si se strange de incape intr-un pumn. Scarba ma loveste in gat asa cum pula ii lovea ei gatul. Oare o sa fac si eu bataturi in gat sau mi se vor umfla amigdalele? Ma hotarasc. Stomacul imi explodeaza si singurul lucru pe care mai pot sa il fac si de care mai sunt constient e sa strang din dinti.
Pana la urma mi se rupe. Ma pun in pat si ma gandesc ca azi e joi si diseara ma duc iar. Tot acolo. Daca o intalnesc , o sa vrea sa vna cu mine acasa? Poate ar fi cazul sa duc gunoiul dupa 3 zile. S-ar putea sa vomite atunci cand intra. Mai bine strange din dinti. O fi in stare?

duminică, 15 iunie 2008

Visatorii cu ochii larg deschisi




Visam cu ochii deschisi. Asta facem noi trei. Eu, Tu si El. Visam si facem planuri. Ne este tare dor de mare la toti. Cui nu ii e dor de mare cand s-a imbatat de ciuda ca Tu nu erai acolo langa, acolo pe izolir, acolo pe plaja? Sau El chiar vrea ca Tu sa-ti retraiesti vara trecuta, cand iti era sila de mare si de sarea ei cu nisip cu tot? Si cuplurile? Ce cautau la mare? Dar Eu si Tu vom pleca dupa El si la capatul lumii daca trebuie.
Ma rup in doua. Nu strig. Imi place. Voi ma lipiti. Copci micute din hartie sunt ude de limba unuia si apasate de de degetul altuia. Sunt un afis carpit. Afisul e fericit. Am nevoie de Voi sa vise cu ochii deschisi la mare. Atunci cand lumea mi se rupe in doua si albastrul cerului imi cade in moalele capului, El ma ia in brate si Tu ma saruti.
Am dreptul sa visez cu ochii deschisi. O fac in felul meu. Tu nu poti sa ma bagi in geamantan, sa ma trantesti pe bancheta din spate a masinii si sa imi spui: "Am ajuns la mare, iesi afara". El nu ma poate opri sa ma instalez in avion la Timisoara si sa cobor la Constanta. Nu va oblig sa visati ce visez eu. Cu ochii larg deschisi ca in cartea lui Arthur Schnitzler. Cateodata doare si imi curg si lacrimi. De la vant si de la mare.
NOI trei suntem Visatorii lui Gilbert Adair. Am fost (o)data a Lui si acum sunt a Ta. El imi e mai mult decat prieten, imi e frate, iar Tu imi esti mai mult decat e El. Imi esti mai mult decat iubit.


Eu, Tu si El. Fericirea mea e facuta afis. Visez cu ochii deschisi marea.