De ce femeile sunt mai rau decat barbati sau de ce le urasc?

Nu exista ceva mai urat decat femeile. Iti inchipui cum ar fi sa ai sani, coapse, ca sa nu mai vorbesc de restul? Apoi, urasc femeile asa cum urasc toate victimelor. O rasa cum nu se poate mai spurcata, victimele astea. Daca am extermina-o complet, poate ca am avea in sfarsit liniste, iar vicitmele ar avea si ele in sfarsit ce-si doresc, si anume martiriul. Femeile sunt niste victime periculoase intrucat isi cad victime mai cu seama lor insile, adica celorlate femei. Daca vrei sa cunosti drojdia sentimentelor omenesti, cerceteaza sentimentele pe care le nutresc femeile unele fata de altele: ai sa te infiori de scarba vazand atata ipocrizie, gelozie , rautate si josnicie. Nicand nu ai sa vezi doua femei batandu-se sanatos, cu pumni, sau macar trimitindu-si o ploaie zdravana de injuraturi: la ele au castig de cauza loviturile viclene, frazele marsave care dor mult mai rau decat o directa in maxilar.

Conditia femeii a devenit teatrul celor mai scarbavnice rele-credinte. Situatia de mai-nainte era urmatoarea: femeia ii este inferioara barbatului, se-ntelege de la sine, ajunge sa vezi cat e de urata. Astazi, te-apuca greata: femeia ii este tot inferioara barbatului - e tot asa e urata - dar o imbrobodim cum ca ar fi egala cu el. Proasta cum e, crede, bineinteles. O tratam insa tot ca si cum ar fi inferioara: salarile nu sunt decat un indiciu minor.

Rapunzel catre Mimel

Sparanghel si ciocolata, asta era meniul de vineri al omului cu gambe pufoase. El stia sa faca cea mai frumoasa cafea din orasul unde Spiderman era tot timpul belit in genunchi. Apoi si-a potrivit geanta care taia umeri, nu ii transa, si a pornit mai departe la drum. A ajuns in trenI In vagonul de clasa a doua incerca sa ghiceasca care e planeta de pe care a aterizat. Cu ochii goi si umezi cauta prin geamul nemilos de murdar. Renunta si iese la tigara. Tigara mea. El nu are.
Sunt in acelasi compartiment cu omul cu gambe pufoase. Suntem manjiti de ciocolata pana la urechi si nu ne vine sa credem ca revenim in orasul in care Spiderman ar fi trebuit sa aiba tot timpul genunchii beliti. Pemtru el ziua de azi se va termina poimaine si ziua mea de maine va incepe saptamana viitoare.
Omul cu gambe pufose seamana cu Brad Pitt in zilele in care ne bem cafeaua in Papillion si mai seamana cu Joker cand ne bem cafeaua in Aeternatif. Rasul lui nu mai seamana cu nimic dupa ora 12 in Setup. Gambele pufoase provin de la ani in sir de balet. Sau de la bere. Inca nu s-a stabilit cu exactitate.
Ne trezim in orase diferite. Amandoi avem genunchii beliti si un prosop cu Superman ascuns in dulap. Probabil am dormit doar cu un colt de perna sub umar si am visat. Un ambalaj de napolitane trase in ciocolata zace in nefiinta langa pat si o gramada de taitei sunt imprastiati pe birou. Omul cu gambe pufoase gusta din toate mirodenile si sosurile pe care le gaseste in bucatarie si apoi iese pe usa. Uita sa ia cheie. Si eventual pierde trenul.
O lada de bere si un foc de tabara atat raman in urma lui. Pe langa asfaltul insagerat.

Acelui care pleaca

Iti scriu de fiecare data cand nu esti langa mine. Am o mie de randuri in cap si inca o mie in suflet. Acum, cand totul s-a sfarsit si ai plecat de tot, imi dau seama ca imi lipsesti. E ca in filme. Alea americane si de prost gust, in care bagajele de la aeroport nu sunt grele si in care bombele nu explodeaza niciodata la timp. Bomba a explodat. Fa-ma bagaj si ia-ma cu tine unde pleci, pentru ca stiu ca o sa imi lipsesti abia acum dupa ce nu te mai am.
Nu am crezut niciodata ca mi se poate intampla si mie. Eram a ta si eram speciala prin faptul ca ma privai de prezenta ta. Nu ai sa stii niciodata ca zidul ce l-am construit ani de zile intre noi s-a daramat in cateva secunde atunci cand ai iesit pe usa. De ce ai mai intors privirea peste umar atunci cand a trebuit sa lasi tot urma? De data asta chiar s-a terminat. Nici lacrimile nu isi au rostul in povestea noastra, nici bocetele lungi de inmormantare, nici mana care mi-o puneai pe umar cand stiai ca nu mi-e bine aici si ca imi lipsesti si daca nu iti spun. Ti-am iertat minciuna. Am fost de partea ta orbeste si am crezut in tine. Tu n-ai crezut in noi.
E prea tarziu. Atunci cand alegi. Esti obligat sa alegi. Vei face un compromis. Imi pare rau ca ai ales sa renunti la mine. Am crezut in tine, de ce n-ai fost eu aia care sa merita sacrificiul? O portie de minciuni e tot ce iti cer sa imi dai, sa ma lasi sa traiesc in lumea noastra plina de zambete. Cateodata se materializeaza si atunci uit ca nu e adevarat. Totul e teatru ieftin. Mai vreau o reprezentatie. Iti dau tot , doar mai ia-mi un bilet.
Nu vreau sa imi iau ramas-bun. A cui raman acum? Zi-mi cui fac cafea sambata dimineata? Nu vreau sa pleci, desi sa fac o scena acum e ieftin si grotesc, dar nu pleca. Ramai si promit ca in alta viata o sa te mint si eu frumos si o raman a ta.

Trecut in dezordine, fa-ma fericita?!

Oamenii n-au avut niciodata o problema in a se debarasa de trecut. Eu l-am aruncat la gunoi in bratele primului venit care a avut si avantajul de a fi primul servit. Vreau sa iti multumesc pentru datile in care ai fost lada mea de gunoi. Sa stii ca voi aprecia asta. Trecut devine mult prea complicat uneori, de accea ajunng sa fug de el. Am reusit sa simplific lucrurile intr-o asemenea maniera incat azi par complicate.
Carnea va arde, fotografile vor arde, iar memoria, ce e asta? Balmajeli incoerente ale unor nebuni care nu vad nevoia de a uita. Nu mi-am casapit fostii prieteni desi simteam nevoia sa hacui ceva. Cand imi lipsesc mai tare, decat de obicei, momentele fericite de altadata imi aduc aminte de focul de tabara pe care l-am facut in spatele blocului cand ti-am ars jucariile de plus si scrisoriile. Si ce sa vezi? Pofta de trecut dispare. Amintirile pe care le-am strans si de care nu pot scapa le casapasec. Mortii nu striga. Poate de aia tot ce este mort are si o anumita seductie. Pastreaza toate calitatiile alea admirabile ale vietii, si nimic din dezordinea mea obositoare. O asociez de multe ori cu lucrurile vii.
Porcarii si reprosuri si nevoia de afectiune. Pot sa le scot la licitatie, sa le expun la muzeu si sa le adun in colectii. Imi ofera o siguranta de colectionar. Sunt colectionar de lucruri ciudate. Am adunat atatea atingeri incat usile de la sifonier imi stau labartate si am strans atatea reprosuri, incat noaptea cand ma duc dupa un pahar de apa ma tot impiedic de ele prin camera intunecoasa. In timpul zilei mai ies din lada de la pat cate o mana sau un picior. Le inghesui la loc , prefacandu-ma ca acolo e locul lor, aruncandu-le o parare de rau. De ce nu te poti debarasa are ciudata calitatea de a se schimba in timp. Lucrurile de care alta data eram mandra, acum le inghesui cat mai bine in spate si sper sa ramana acolo. Probabil sunt doar una din firile acelea curioase care stau si stau ,iar stau si asteapta sa vada ce se intampla.
Astept pe o plaja pana cand se face frig. Apoi imi investesc toate amintirile intr-o barca al carui fund e din sticla. Barca asta e mai scumpa decat o undita, nu ma lasa sa pescuiesc nimic din ce imi doresc. Ma pune exact in calea stihiilor naturii si ma lasa singura in mijlocul marii. Nu seamana deloc cu Mariana. Cei care asteapta se afla mereu in calea unui oarecare pericol. Daca esti si curios, s-ar putea sa nu te mai intorci niciodata acasa. De fiecare data cand asteptatam in barca cu fundul de sticla m-am intors acasa alta si tu nu mai m-ai recunoscut. De aia te-ai indragostit la nesfrasit de mine? Te-am pierdut acum, esti asemeni barbatiilor care acum locuiesc cu sirenele , pe fundul marii. Sau celor care au descoperit in altcineva Atlantida.
Fiind o fiinta inzestrata cu multa minte, colectionarul de curiozitati din mine se va inconjura de lucruri moarte si se va gandi la trecut, la vremurile in care acestea traiau si miscau si aveau viata. La vremurile in care eram fericita. Traiesc intr-o statie de tren parasita, asteptand sa treaca o imagine macar, a modelul de tren care odata m-a fermecat. Imi iubesc mortii vii, mai ales pe cei originali.
Trecutul este ceva care a trecut pe langa mine. E maleabil doar acolo unde am avut de facut alegeri. De fiecare data au fost gresite si m-au facut fiinta de azi. Alta data ma puteam razgandii, acum nu pot decat sa sufar schimbarile. Obiectivul prin care privesc poate fi patat stramb sau facut bucati. Tot ce conteaza pentru mine e felul in care se vede ca eu inving ordinea si instaurez dezordine. Pretinzi o ordine care nu exista. Inceteaza sa inventezi o siguranta care nu poate nicicum exista. Fericirea noastra a murit.

Dupa sexe

Ne impartim in doua categorii: sexul penetrabil si sexul penetrant cel putin asa se scrie.
Dupa cum sunt si doua categorii de femei. Altfel se face clasificarea. Nu curve si femei in general. Mi s-a spus ca toate femeile sunt curve, pana si mama la sanul careia am supt, pana si sora mai mare care a avut grija de mine cand eram mic. Toate sunt curve. Pentru ca gem in timp ce fac sex, pentru ca mimeaza orgasmul si boul ce gafaie deasupra lor habar nu are unde naiba e ascuns punctul g si ca tu strigi nu de placere , ci de durere. Tampitul dracului a gresit gaura, iar. Se intampla oricui, iti spui in sinea ta. Si mergi la baie, tragi un dus si il speli pe cretin de pe tine.
Nu sunt doua categori de barbati, cei care merg sa faca sex pe bani si cei care nu merg sa faca sex pe bani. Sunt mai multe. De aia mi se pare meseria de gigolo una nedreapta. Tipul vine face sex si ia banii. Are orgasmul garantat prin nastere, e barbat. Si ea ramane si cu banii dati si nesatisfcauta. Si acuma de pe randul din spate o voce masculina plina de tandrete zbiara: "E frigida, da-o mortii ma-sii". Si eu ii raspund la fel de suav si delicat "Da-te tu-n mortii ma-tii, toate prostituatele iau bani, da nu au orgasm".
Mai caut printre notite. Alte clasificari. Femei care intra in anumite categorii si femei care nu intra deloc la nici o categorie. Alte categorii? Femei care s-au nascut sa fie femei satisfacute de barbati, ele nu satisfac nici o pofta trupeasca si nici un moft. Sunt satisfacute si atat. Le recunoastem pe strada dupa urmatoarele semnalmente:

• nu stiu sa se masturbeze
• in viata lor nu le-a iesit un cos
• nu au anemie, lipsa de calciu si celulita

Nici macar nu devin isterice si nu sufera de atacuri de panica cand realizeaza ca s-au ales cu un partener stabil, nu din punct de vedere psihic bineinteles. Partenerul atat de prezent in viata ei, incat dupa ce partida de sex se finalizeaza nici macar nu isi strange ciorapi si chiloti aruncati alandala prin camera si pleaca acasa. Nu dom`le, ramane in patul ei. De aia, sa nu se poate termina tipa nici cu vibratorul ca tu stai pe capul ei.
Tot la capitolul categorii intra si femeile care fac sex desupra si femeile care fac dedesubt. Ideea de "femeia mereu deasupra" a apartinut unui barbat. Findu-i prea lene s s-a gandit sa ii spuna Cosanzenei "Treci fa deasupra, ca as face sex da mi lene". Tipul probabil facea flotari in timpul liber, ca doar nu e tampit sa mearga la lucru daca proatsa are bani sa il tina acasa, si il mai dureau si coatele sa incerce pozitia aia cu misionarul in jungla. Poate s-a gandit ca e mai confortabil pe spate si s-a aruncat inaintea ei in pat, dupa ce s-a dat startul la usa.
Daca ai gasit tu alte categorii, astept detalii. De barbati care inseala si nu zic ca sa pastreze aparentele, de barabti care inseala si zic ca is prea lenesi sa ascunda, de barbati care nu stiu sa ascunda. Mai sunt si femei care cauta punctul g in shopping sau alea care nu tin regim niciodata si arata excelent sau femei care au promis ca nu vor mai face sex din dragoste. Tu in cate categorii intri?Sau tu le clasifici altfel? Doar femei si barbati...

Te vreau

Cuprinsa de o dorinta capricioasa, scrasneste din dinti ca si atunci cand indura o durere de stomac. Apuca sticla de vodka si mai ia o gura. In strafundul trupului ii aparu ceva asemeni unui cheag in care se amestecau nesiguranta si o durere intensa. "O fi de la vodka?" se intreaba. Dar cheagul acela era fara indoiala chiar dorinta.
Dorinta care seamana cu durerea si nesiguranta care ii cuprind pana in oase pe cei care sufera un infarct sau sunt chinuiti de o gastrita. Ceea ce simte nu e dorinta aceea potolita care apare ca si un neg pe fata buhaita a vietii de zi cu zi si care dispare prin cateva partide de sex saptamanale cu personajul care imparte patul zi de zi cu tine. E o dorinta altfel decat dorinta gospodareasca manjita de noroiul unei osteneli triste si de un oftat vulgar si fara vlaga. O dorinta care putea sa revina la nesfarsit si care nu disparea prin sex. O dorinta de care nu te poti debarsa ca de un bilet aruncat dupa o tura cu trenuletul in Parcul Copiilor. Dorinta cea mai intensa dintre toate, dorinta cu siguranta irepetabila, care e atat de pericloasa incat, in clipa cand isi gaseste implinirea, te face sa te intrebi daca nu cumva moartea pandeste undeva dincolo de pielea goala siroind de sudoare.
O dorinta care ar fi putut fi probabil satisfacuta doar de alta la fel.
Infierbantata peste masura de vodka, isi incoarda pupilele in intunericul din camera si arunca rapid o privire la cel de langa. Fara sa gaseasca vreo iesire, fumul de tigara se invartea prin camera, iar el parea ca pluteste prin ceata. Adoarme dezbracata. Atunci cand se trezeste, inainte sa deschida ochii il cauta in pat. Se simti salvata si eliberata in clipa in care il descopera cuibarit in ea. Deschide ochii si se stramba atunci cand lumina ii coloreaza irisul verde degrade. O imbratiseaza si se intinde ca un motan la soare. Lenesa si prinsa inca in toropeala somnului isi cauta bluza de pijama rupta la gat. E ca si atunci cand gaseste asternuturile proaspat schimbate. Ingrijorat de tacerea ei o saruta. Se linisteste auzindu-i rasuflarea egala si vazandu-i ochii care priveau calm in semintunericul din camera. Se simte invaluita de o senzatie de profunda impacare si de recunostinta, departe de orice intentie sexuala. Recunostinta nu pentru noaptea petrecuta impreuna, ci mai degraba pentru impacarea pe care abia o descoperise si de care stia ca nu avea sa se bucure.
Cand el a plecat ea inca ii cauta urma in pat. Ii e frica de clipa in care mirosul somnului lui se va ridica de langa ea. Asemeni fumului de tigara. Inchide ochii si spera sa se intorca macar in vis in bratele care i-au leganat visele. Nu a stiut sa ii spuna decat "Te vreau" si apoi a plecat.

Greseli de clasa a II-a

Fiecare greseala pe care o fac ma aduce mai aproape de tine. Fiecare greseala vine la pachet cu o gura de alcool. Nu fac greseli pentru ca beau. Si nu sunt alcoolica. Nu ma aflu in faza de negare. Greselile pe care le fac ma definesc ca persoana si intr-o buna zi, cat de buna nu se stie exact, voi fi mandra de ele.
Sunt mandra ca gresesc alaturi de tine, desi nu pe umarul tau am plans, nu tu m-ai tinut de frunte la ultima cearta pe care am avut-o cu un vas de toaleta, nu tu m-ai strans de mana cand n-am stiut unde sa te caut si ce sa fac. Poate daca ai fi fost precum un ceai de menta si o paturica pufoasa as fi alergat mai cu elan si nu mi-ar mai fi trebuit parasuta si nici plasa de siguranta. Raman cu o rochie de mireasa patata cu zmeura si cu un zambet pe buze. Un zambet de fotografie veche. Ramai cu expresia faciala care se iveste dupa intrebarea "Ce mai am sa iti dau dupa ce ti-am dat tot?" Si incepi sa cauti. E ca un fel de garage sale, le insiri pe toate si mai trece cate unu si spune "Si eu am avut. Dar s-a pierdut si abia dupa am realizat cat de valoros era", apoi trece mai departe. La fel fac toti, desi toti stiu cum e sa pierzi pe cate cineva. Ma opresc in momentul ala stupid si vreau sa se opreasca timpul in loc. Refuz sa te pierd. Si ma incapatanez din pur masochism sa ma agat de cate ceva. Ceasca de cafea din care o data ti-ai baut cafeaua prea amara, eu nestind sa fiu acra de dimineata. Melodia aia tampita care suna trist de fiecare data cand ma suni si te ascunzi sa nu te auda nimeni, dar eu tot zambesc. Macar ma mai suni. De la divort am ramas cu un pulover, trag cu putere de el, poate a ramas acolo mirosul tau. Nu mai e decat miros de fum de tigara. Ma strangi de mana pe sub masa, de parca am fi in clasa a II-a si astept sa imi soptesti tacere. Mi-o soptesti cu drag.
In tine ma ascund de toate greselile pe care le fac. Ma intreaba tinandu-ma de mana pe sub masa "Greseala asta cat costa?" "Pai, ieftin. O cafea". Si imi ia aproape toate greselile si imi lasa sufletul gol de ele. Acum imi lipsesc. Dar te am pe tine. Fii tu greseala mea. Apoi, cade in genunchi in plina strada si ma intreaba "Cum e sa fi frumos?" "Pai, e bine. Atat timp cat suntem la cafea". Ii spun ca vreau sa fiu fericita si imi raspunde cu "Iubeste-ma"
Cata vodka si suc de portocale am plans in bratele tale? Am plans dupa greseala mea dintai si dupa cea din urma. Cateodata le incurc si ma gandesc ca e totuna. Ma gandesc ca mi-am vandut greselile pe o cafea, poate lor le e dor de mine si toata vodka din lume nu le poate inlocui. Trag un fum si dau mai departe. Chipurile , se paseaza. Nu se cere, se da, mai departe, desigur. Expir. La fel. Inexpresiva si insensibila. Ma prabusesc in mine si e gol. Macar greselile erau pufoase si ma inveleam in ele. "Pune-le pe foaie si trage linie" imi sopteste vocea colegului de clasa a II-a. Trag linii strambe si rezultatele imi curg pe langa. Nici macar nu sunt rezulatate sau solutii. Sunt vise plamadite inaintea verii si acum au devenit frunze galbene ce cad atunci cand apusul e zmeuriu.