Iti scriu de fiecare data cand nu esti langa mine. Am o mie de randuri in cap si inca o mie in suflet. Acum, cand totul s-a sfarsit si ai plecat de tot, imi dau seama ca imi lipsesti. E ca in filme. Alea americane si de prost gust, in care bagajele de la aeroport nu sunt grele si in care bombele nu explodeaza niciodata la timp. Bomba a explodat. Fa-ma bagaj si ia-ma cu tine unde pleci, pentru ca stiu ca o sa imi lipsesti abia acum dupa ce nu te mai am.
Nu am crezut niciodata ca mi se poate intampla si mie. Eram a ta si eram speciala prin faptul ca ma privai de prezenta ta. Nu ai sa stii niciodata ca zidul ce l-am construit ani de zile intre noi s-a daramat in cateva secunde atunci cand ai iesit pe usa. De ce ai mai intors privirea peste umar atunci cand a trebuit sa lasi tot urma? De data asta chiar s-a terminat. Nici lacrimile nu isi au rostul in povestea noastra, nici bocetele lungi de inmormantare, nici mana care mi-o puneai pe umar cand stiai ca nu mi-e bine aici si ca imi lipsesti si daca nu iti spun. Ti-am iertat minciuna. Am fost de partea ta orbeste si am crezut in tine. Tu n-ai crezut in noi.
E prea tarziu. Atunci cand alegi. Esti obligat sa alegi. Vei face un compromis. Imi pare rau ca ai ales sa renunti la mine. Am crezut in tine, de ce n-ai fost eu aia care sa merita sacrificiul? O portie de minciuni e tot ce iti cer sa imi dai, sa ma lasi sa traiesc in lumea noastra plina de zambete. Cateodata se materializeaza si atunci uit ca nu e adevarat. Totul e teatru ieftin. Mai vreau o reprezentatie. Iti dau tot , doar mai ia-mi un bilet.
Nu vreau sa imi iau ramas-bun. A cui raman acum? Zi-mi cui fac cafea sambata dimineata? Nu vreau sa pleci, desi sa fac o scena acum e ieftin si grotesc, dar nu pleca. Ramai si promit ca in alta viata o sa te mint si eu frumos si o raman a ta.
Nu am crezut niciodata ca mi se poate intampla si mie. Eram a ta si eram speciala prin faptul ca ma privai de prezenta ta. Nu ai sa stii niciodata ca zidul ce l-am construit ani de zile intre noi s-a daramat in cateva secunde atunci cand ai iesit pe usa. De ce ai mai intors privirea peste umar atunci cand a trebuit sa lasi tot urma? De data asta chiar s-a terminat. Nici lacrimile nu isi au rostul in povestea noastra, nici bocetele lungi de inmormantare, nici mana care mi-o puneai pe umar cand stiai ca nu mi-e bine aici si ca imi lipsesti si daca nu iti spun. Ti-am iertat minciuna. Am fost de partea ta orbeste si am crezut in tine. Tu n-ai crezut in noi.
E prea tarziu. Atunci cand alegi. Esti obligat sa alegi. Vei face un compromis. Imi pare rau ca ai ales sa renunti la mine. Am crezut in tine, de ce n-ai fost eu aia care sa merita sacrificiul? O portie de minciuni e tot ce iti cer sa imi dai, sa ma lasi sa traiesc in lumea noastra plina de zambete. Cateodata se materializeaza si atunci uit ca nu e adevarat. Totul e teatru ieftin. Mai vreau o reprezentatie. Iti dau tot , doar mai ia-mi un bilet.
Nu vreau sa imi iau ramas-bun. A cui raman acum? Zi-mi cui fac cafea sambata dimineata? Nu vreau sa pleci, desi sa fac o scena acum e ieftin si grotesc, dar nu pleca. Ramai si promit ca in alta viata o sa te mint si eu frumos si o raman a ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu