joi, 4 septembrie 2008

Nu se mai termina

Cine a zis ca toate se termina si au un sfarsit nu stie ce vorbeste sau una din doua: e sinucigas ori e limitat. Nu se termina nimic. Nu mie. Mi se termina visele si mi se rup aripile, mi se termina si asfaltul si pofta de stat in pat mi se termina, dar mai ramane ceva.
Ai orgasm, te scutura pana in stomac de placere, dar nu se termina. Stii tu, e senzatia aia de caldura ce te umple pe dinauntru. Si nu imi zi ca e de la sperma proaspata, ca stii ca nu e de la aia. E moleseala aia care iti relaxeaza toti muschii. E momentul in care el se intinde dupa mine in pat, ma saruta vrand sa imi multumeasca pentru efortul depus si ma strange in brate ca sa imi arate ca da, da dom`le, chiar ii pasa de mine si apoi adoarme. Nu mai are importanta ca adoarme intr-o pozitie de neinteles, ca se intoarce cu spatele la mine si, din cand in cand, in timpul noptii mai imi trage un cot in coaste atunci cand visele il intorc de pe o parte pe cealalta. Nu se termina asa usor, pentru ca dimineata tot la el in brate ma trezesc desi toata noaptea am dormit cu spatele unul la celalalt.
De ce imi spui ca toate astea nu isi au restul? Pai ma fac fericita. Aceasi senzatie. Vine din stomac, tremura acolo, de parca s-ar zbate un soricel in gura unei pisici. De ce zambesti cu superioritate? Actiune fara de sens. Doar oamenii nebuni zambesc toata ziua, fara sa aiba motiv. Zambesc sa aiba ceva de facut, in loc sa spuna ceva inteligent doar zambesc si cred ca asta ii scuteste de efortul de gandi si de a spune ceva cu adevarat inteligent, nu de a ne aproba pe noi restu` si de a spune ceva care e evident pentru toata lumea. Zambesc poate pentru ca nu stiu sa sarute, nu stiu sa imbratiseze, nu isi dau seama cand ceva ramane banal sau ridicol.
Iar imi zambesti asa si ma privesti de sus. Spune ce ai de spus si termina cu rautatile astea. Nu iubesc, daca de aia zambesti. Voi fi unica care a fost fericita dimineata si n-a iubit. Voi fi singura care s-a multumit sa guste din fericirea lui si sa zambeasca stiind ca poate imparti. Eu sunt cea care stie sa astepte fericirea dupa ce tot s-a terminat, dupa ce nu a mai ramas nimic. Sunt eu, tot aia care sta sa caute marea de alge si de nisip. Pentru ca stiu ca uneori merita sa astepti, sa cauti, sa dai fara sa ceri nimic in schimb.
Vrei sa ma faci sa cred ca atunci cand ma trezesc dimineata goala in pat, desi totul s-a terminat, pielea nu ii mai pastreaza urma?Si ce daca nu mai e, ramane acolo impregnata in piele si o vad numai eu. Nu ne mai tinem de mana, pai daca nu mai suntem impreuna nici nu avem de ce. Avem momente cand ne incurcam unul in palma celuilalt si nu ne privim in ochi, dar asta e abia dupa ce numai s-a incheiat. Poate de aia e atata de minunat. Poate tot de aia ii e frica. Sau poate nu incercam sa inteleg nimic si nu voiam sa iti explic nimic, vroiam doar sa iti arat ca se poate si dupa. Ehhh, viata dupa moarte? Nu, aia. As putea spune ca e Viata de Apoi daca nu ai incrunta fruntea asa. Hai zambeste, e de ajuns sa ma stii aproape.

Da` ce stii tu? Nici macar sa imi canti nu stii. Poate inveti pana data viitoare. Love is Noise.
Si daca nici asta nu se prinde de tine, atunci incearca macar sa imi fredonezi o parte. What I am.
Si cand o sa satur o sa imi reamintesc ca mi-am lasat marea undeva departe si o sa te pun sa imi canti asta, daca poti Light my fire

2 comentarii:

ZOLLI spunea...

That`s the only thing that matters :) Keep in touch !

Defektu spunea...

foarte marfa!