A doua oara cu Mariana

Am eu o obsesie cu marea. E obsesia mea si tin la ea, ca la toate viciile mele. Poate pentru ca Mariana m-a tinut in brate atunci cand am fost singura. Poate e din cauza ca eu stau in Vestul Salbatic, nu mai Salbatic ca si capitala Olteniei, dar indeajuns incat sa imi fie dor de Mariana. Povestea pe care am sa o spun e pentru Mariana. E felul meu de a-i multumi si de a-mi arata dragostea si afectiunea. Si nu numai. Cunoscatori de Vama Veche o stiu prea bine.
" In fiecare zi ma duceam in locul unde marea forma un golf mic, rotund si atata de limpede, incat daca inotai pana la fund, vedeai recifuri de corali si tot felul de plante stranii.[...]
Ea se plimba pe malul marii, sarind de pe o stanca pe alta, intr-o rochie alba, lipita de corp. In timp ce se plimba, visand si urmarind jocul lunii cu valurile si undele mangaindu-i talpile, a ajuns la un golfulet retras, unde a zarit pe cineva inotand. Ii se vedea numai capul iesind la suprafata si, din cand in cand, cate un brat. Inotatorul era destul de departe. Apoi a auzit o voce imbietoare strigand-o:
- Vino sa inoti! E minunat!
[...]Suna foarte tentant. Putea sa isi scoata roachia alba si sa ramana numai intr-un furou scurt, la fel de alb. Se uita in toate partile. Nu vedea pe nimeni. Marea era linistita si scanteia sub razele lunii. [...]Si-a scos rochia. Avea parul lung si negru, ochii verzi, alunecosi, mai verzi decat marea. Avea forme frumoase, sani rotunzi, picioare lungi, un corp gratios. A intrat in apa si a inceput sa inoate cu miscari ample si lenese catre vocea ce venea din larg.
Strainul inota pe sub apa, venea sprea ea si-o prindea de picioare. Se harjoneau. Din cauza intunericului nu ii vedea bine fata. Dupa o lupta in apa, urma o imbratisare lunga pe sub apa. Scoteau capul sa ia aer, radeau si inotau fara griji, se luau la intrecere, apoi se asteptau unul pe celalalt. Furoul plutea in jurul umerilor si o incomoda. Pana la urma , i-a alunecat de tot si a ramas goala. El inota pe sub apa si o atingea in joaca , impingand-o si scufundandu-se ba pe sub, ba printre picioarele ei. Apoi el isi desfacea picioarele pentru ca ea sa poata trece printre ele si sa reapara apoi in cealalta parte. Facea pluta si isi lasa prietena sa inoate pe sub spatele-i arcuit.
A vazut ca si el era gol. Apoi, printr-o imbratisare pe la spate, i-a acoperit trupul cu al lui. Apa era calduta, ca o perna imensa, si atat de sarata, incat ii tinea la suprafata, ajutandu-i sa inoate si sa faca pluta fara efort.
- Esti frumoasa, a spus vocea aceea tulburatoare, iar el i-a inconjurat corpul cu mainile. Ea vroia sa pluteasca mai departe, dar caldura apei si prezenta insistenta a corpului prea aproape de ea parca o retineau. Se lasa imbratisata.
Brusc, a simtit intre picioare un penis erect. A tipat, dar nimeni nu a auzit-o, iar tipatul ei era mai degraba o reactie invatata, pe care stia ca trebuie s-o aiba. In realitate, imbratisarea lui ii parea la fel de linistitoare, de calda si de mangaietoare ca apa. Marea, penisul si mainile acelea conspirau pentru a-i infiora trupul. Incerca sa inoate si sa se elibereze. Dar el inota pe sub corpul ei, o mangaia, o apuca de picioare si se urca din nou pe ea, pe la spate.
Se luptau in apa, dar fiecare miscare ii trezea si mai tare simturile si o facea si mai constienta de corpul lui, care-i tinea piept, de mainile lui pe trupul ei. Valurile ii faceau sanii sa tresalte intr-o parte si-n alta ca niste nuferi grei, plutitori. El ii saruta. Cum se agita mereu, nu putea s-o penetreze de-a dreptul, dar penisul lui o atingea iar si iar in cea mai sensibila zona a sexului ei, in timp ce ea isi pierdea puterile. A inotat spre mal, iar el a urmat-o. Au cazut pe nisip. Valurile ii loveau pe cand ei zaceau goi, gafaind. A fost a lui si el a fost al ei, iar valurile marii i-au scaldat.
Incepand din aceea noapte, s-au intalnit mereu.[...] Noaptea pe plaja de multe ori aveam impresia ca-i vad inotand impreuna si facnd dragoste."

M-am intors la bloc, la beton si la asfalt. Imi lipseste Mariana, de data asta avea mai multe culori si era in degrade. Imi lipsesc algele ce mi lipeau de burta si pietricele care ma intepau in talpa dreapta de fiecare data cand un dor de apa sarata ma impingea in bratele ei. Ia-ma in brate, Mariana si saruta-ma acum, si umed si sarat, pe neasteptate as prefera, doar saruta-ma. N-am plecat la Vama Veche ca sa imi gasesc pereche, ea era acolo, ma astepta. Era verde, apoi albastruie si cica la bulgari era chiar neagra. Mariana, iar sunt singura...dupa 11 zile de mai am 2 litri de apa de mare intr-o sticla de suc. Ma spal pe fata, ma spal pe dinti si apoi imi ud parul si ies in soare sa ma bronzez. Ce ma fac cand mi se termina apa de mare din sticla? Si amintirile mi se sterg si va trebui sa astept inca 4 luni dupa revelion sa o vad iar si sa o strang in brate.
Sa fie Mariana tot acolo si in toamna? Sa ma astepte sa ma arunc in primul val si sa nu ma intrebe ce vreau, daca mai inteleg ceva si daca mai are vreun sens. Sa imi dea buletinul ce mi l-am pierdut, poate asa o sa pot fi furata si dusa peste mari si tari. Sa imi zica ca i-am lipsit de fapt, dar nu a stiut cum sa imi sopteasca la ureche.