Te vreau

Cuprinsa de o dorinta capricioasa, scrasneste din dinti ca si atunci cand indura o durere de stomac. Apuca sticla de vodka si mai ia o gura. In strafundul trupului ii aparu ceva asemeni unui cheag in care se amestecau nesiguranta si o durere intensa. "O fi de la vodka?" se intreaba. Dar cheagul acela era fara indoiala chiar dorinta.
Dorinta care seamana cu durerea si nesiguranta care ii cuprind pana in oase pe cei care sufera un infarct sau sunt chinuiti de o gastrita. Ceea ce simte nu e dorinta aceea potolita care apare ca si un neg pe fata buhaita a vietii de zi cu zi si care dispare prin cateva partide de sex saptamanale cu personajul care imparte patul zi de zi cu tine. E o dorinta altfel decat dorinta gospodareasca manjita de noroiul unei osteneli triste si de un oftat vulgar si fara vlaga. O dorinta care putea sa revina la nesfarsit si care nu disparea prin sex. O dorinta de care nu te poti debarsa ca de un bilet aruncat dupa o tura cu trenuletul in Parcul Copiilor. Dorinta cea mai intensa dintre toate, dorinta cu siguranta irepetabila, care e atat de pericloasa incat, in clipa cand isi gaseste implinirea, te face sa te intrebi daca nu cumva moartea pandeste undeva dincolo de pielea goala siroind de sudoare.
O dorinta care ar fi putut fi probabil satisfacuta doar de alta la fel.
Infierbantata peste masura de vodka, isi incoarda pupilele in intunericul din camera si arunca rapid o privire la cel de langa. Fara sa gaseasca vreo iesire, fumul de tigara se invartea prin camera, iar el parea ca pluteste prin ceata. Adoarme dezbracata. Atunci cand se trezeste, inainte sa deschida ochii il cauta in pat. Se simti salvata si eliberata in clipa in care il descopera cuibarit in ea. Deschide ochii si se stramba atunci cand lumina ii coloreaza irisul verde degrade. O imbratiseaza si se intinde ca un motan la soare. Lenesa si prinsa inca in toropeala somnului isi cauta bluza de pijama rupta la gat. E ca si atunci cand gaseste asternuturile proaspat schimbate. Ingrijorat de tacerea ei o saruta. Se linisteste auzindu-i rasuflarea egala si vazandu-i ochii care priveau calm in semintunericul din camera. Se simte invaluita de o senzatie de profunda impacare si de recunostinta, departe de orice intentie sexuala. Recunostinta nu pentru noaptea petrecuta impreuna, ci mai degraba pentru impacarea pe care abia o descoperise si de care stia ca nu avea sa se bucure.
Cand el a plecat ea inca ii cauta urma in pat. Ii e frica de clipa in care mirosul somnului lui se va ridica de langa ea. Asemeni fumului de tigara. Inchide ochii si spera sa se intorca macar in vis in bratele care i-au leganat visele. Nu a stiut sa ii spuna decat "Te vreau" si apoi a plecat.

Greseli de clasa a II-a

Fiecare greseala pe care o fac ma aduce mai aproape de tine. Fiecare greseala vine la pachet cu o gura de alcool. Nu fac greseli pentru ca beau. Si nu sunt alcoolica. Nu ma aflu in faza de negare. Greselile pe care le fac ma definesc ca persoana si intr-o buna zi, cat de buna nu se stie exact, voi fi mandra de ele.
Sunt mandra ca gresesc alaturi de tine, desi nu pe umarul tau am plans, nu tu m-ai tinut de frunte la ultima cearta pe care am avut-o cu un vas de toaleta, nu tu m-ai strans de mana cand n-am stiut unde sa te caut si ce sa fac. Poate daca ai fi fost precum un ceai de menta si o paturica pufoasa as fi alergat mai cu elan si nu mi-ar mai fi trebuit parasuta si nici plasa de siguranta. Raman cu o rochie de mireasa patata cu zmeura si cu un zambet pe buze. Un zambet de fotografie veche. Ramai cu expresia faciala care se iveste dupa intrebarea "Ce mai am sa iti dau dupa ce ti-am dat tot?" Si incepi sa cauti. E ca un fel de garage sale, le insiri pe toate si mai trece cate unu si spune "Si eu am avut. Dar s-a pierdut si abia dupa am realizat cat de valoros era", apoi trece mai departe. La fel fac toti, desi toti stiu cum e sa pierzi pe cate cineva. Ma opresc in momentul ala stupid si vreau sa se opreasca timpul in loc. Refuz sa te pierd. Si ma incapatanez din pur masochism sa ma agat de cate ceva. Ceasca de cafea din care o data ti-ai baut cafeaua prea amara, eu nestind sa fiu acra de dimineata. Melodia aia tampita care suna trist de fiecare data cand ma suni si te ascunzi sa nu te auda nimeni, dar eu tot zambesc. Macar ma mai suni. De la divort am ramas cu un pulover, trag cu putere de el, poate a ramas acolo mirosul tau. Nu mai e decat miros de fum de tigara. Ma strangi de mana pe sub masa, de parca am fi in clasa a II-a si astept sa imi soptesti tacere. Mi-o soptesti cu drag.
In tine ma ascund de toate greselile pe care le fac. Ma intreaba tinandu-ma de mana pe sub masa "Greseala asta cat costa?" "Pai, ieftin. O cafea". Si imi ia aproape toate greselile si imi lasa sufletul gol de ele. Acum imi lipsesc. Dar te am pe tine. Fii tu greseala mea. Apoi, cade in genunchi in plina strada si ma intreaba "Cum e sa fi frumos?" "Pai, e bine. Atat timp cat suntem la cafea". Ii spun ca vreau sa fiu fericita si imi raspunde cu "Iubeste-ma"
Cata vodka si suc de portocale am plans in bratele tale? Am plans dupa greseala mea dintai si dupa cea din urma. Cateodata le incurc si ma gandesc ca e totuna. Ma gandesc ca mi-am vandut greselile pe o cafea, poate lor le e dor de mine si toata vodka din lume nu le poate inlocui. Trag un fum si dau mai departe. Chipurile , se paseaza. Nu se cere, se da, mai departe, desigur. Expir. La fel. Inexpresiva si insensibila. Ma prabusesc in mine si e gol. Macar greselile erau pufoase si ma inveleam in ele. "Pune-le pe foaie si trage linie" imi sopteste vocea colegului de clasa a II-a. Trag linii strambe si rezultatele imi curg pe langa. Nici macar nu sunt rezulatate sau solutii. Sunt vise plamadite inaintea verii si acum au devenit frunze galbene ce cad atunci cand apusul e zmeuriu.