Nu se mai termina

Cine a zis ca toate se termina si au un sfarsit nu stie ce vorbeste sau una din doua: e sinucigas ori e limitat. Nu se termina nimic. Nu mie. Mi se termina visele si mi se rup aripile, mi se termina si asfaltul si pofta de stat in pat mi se termina, dar mai ramane ceva.
Ai orgasm, te scutura pana in stomac de placere, dar nu se termina. Stii tu, e senzatia aia de caldura ce te umple pe dinauntru. Si nu imi zi ca e de la sperma proaspata, ca stii ca nu e de la aia. E moleseala aia care iti relaxeaza toti muschii. E momentul in care el se intinde dupa mine in pat, ma saruta vrand sa imi multumeasca pentru efortul depus si ma strange in brate ca sa imi arate ca da, da dom`le, chiar ii pasa de mine si apoi adoarme. Nu mai are importanta ca adoarme intr-o pozitie de neinteles, ca se intoarce cu spatele la mine si, din cand in cand, in timpul noptii mai imi trage un cot in coaste atunci cand visele il intorc de pe o parte pe cealalta. Nu se termina asa usor, pentru ca dimineata tot la el in brate ma trezesc desi toata noaptea am dormit cu spatele unul la celalalt.
De ce imi spui ca toate astea nu isi au restul? Pai ma fac fericita. Aceasi senzatie. Vine din stomac, tremura acolo, de parca s-ar zbate un soricel in gura unei pisici. De ce zambesti cu superioritate? Actiune fara de sens. Doar oamenii nebuni zambesc toata ziua, fara sa aiba motiv. Zambesc sa aiba ceva de facut, in loc sa spuna ceva inteligent doar zambesc si cred ca asta ii scuteste de efortul de gandi si de a spune ceva cu adevarat inteligent, nu de a ne aproba pe noi restu` si de a spune ceva care e evident pentru toata lumea. Zambesc poate pentru ca nu stiu sa sarute, nu stiu sa imbratiseze, nu isi dau seama cand ceva ramane banal sau ridicol.
Iar imi zambesti asa si ma privesti de sus. Spune ce ai de spus si termina cu rautatile astea. Nu iubesc, daca de aia zambesti. Voi fi unica care a fost fericita dimineata si n-a iubit. Voi fi singura care s-a multumit sa guste din fericirea lui si sa zambeasca stiind ca poate imparti. Eu sunt cea care stie sa astepte fericirea dupa ce tot s-a terminat, dupa ce nu a mai ramas nimic. Sunt eu, tot aia care sta sa caute marea de alge si de nisip. Pentru ca stiu ca uneori merita sa astepti, sa cauti, sa dai fara sa ceri nimic in schimb.
Vrei sa ma faci sa cred ca atunci cand ma trezesc dimineata goala in pat, desi totul s-a terminat, pielea nu ii mai pastreaza urma?Si ce daca nu mai e, ramane acolo impregnata in piele si o vad numai eu. Nu ne mai tinem de mana, pai daca nu mai suntem impreuna nici nu avem de ce. Avem momente cand ne incurcam unul in palma celuilalt si nu ne privim in ochi, dar asta e abia dupa ce numai s-a incheiat. Poate de aia e atata de minunat. Poate tot de aia ii e frica. Sau poate nu incercam sa inteleg nimic si nu voiam sa iti explic nimic, vroiam doar sa iti arat ca se poate si dupa. Ehhh, viata dupa moarte? Nu, aia. As putea spune ca e Viata de Apoi daca nu ai incrunta fruntea asa. Hai zambeste, e de ajuns sa ma stii aproape.

Da` ce stii tu? Nici macar sa imi canti nu stii. Poate inveti pana data viitoare. Love is Noise.
Si daca nici asta nu se prinde de tine, atunci incearca macar sa imi fredonezi o parte. What I am.
Si cand o sa satur o sa imi reamintesc ca mi-am lasat marea undeva departe si o sa te pun sa imi canti asta, daca poti Light my fire

A doua oara cu Mariana

Am eu o obsesie cu marea. E obsesia mea si tin la ea, ca la toate viciile mele. Poate pentru ca Mariana m-a tinut in brate atunci cand am fost singura. Poate e din cauza ca eu stau in Vestul Salbatic, nu mai Salbatic ca si capitala Olteniei, dar indeajuns incat sa imi fie dor de Mariana. Povestea pe care am sa o spun e pentru Mariana. E felul meu de a-i multumi si de a-mi arata dragostea si afectiunea. Si nu numai. Cunoscatori de Vama Veche o stiu prea bine.
" In fiecare zi ma duceam in locul unde marea forma un golf mic, rotund si atata de limpede, incat daca inotai pana la fund, vedeai recifuri de corali si tot felul de plante stranii.[...]
Ea se plimba pe malul marii, sarind de pe o stanca pe alta, intr-o rochie alba, lipita de corp. In timp ce se plimba, visand si urmarind jocul lunii cu valurile si undele mangaindu-i talpile, a ajuns la un golfulet retras, unde a zarit pe cineva inotand. Ii se vedea numai capul iesind la suprafata si, din cand in cand, cate un brat. Inotatorul era destul de departe. Apoi a auzit o voce imbietoare strigand-o:
- Vino sa inoti! E minunat!
[...]Suna foarte tentant. Putea sa isi scoata roachia alba si sa ramana numai intr-un furou scurt, la fel de alb. Se uita in toate partile. Nu vedea pe nimeni. Marea era linistita si scanteia sub razele lunii. [...]Si-a scos rochia. Avea parul lung si negru, ochii verzi, alunecosi, mai verzi decat marea. Avea forme frumoase, sani rotunzi, picioare lungi, un corp gratios. A intrat in apa si a inceput sa inoate cu miscari ample si lenese catre vocea ce venea din larg.
Strainul inota pe sub apa, venea sprea ea si-o prindea de picioare. Se harjoneau. Din cauza intunericului nu ii vedea bine fata. Dupa o lupta in apa, urma o imbratisare lunga pe sub apa. Scoteau capul sa ia aer, radeau si inotau fara griji, se luau la intrecere, apoi se asteptau unul pe celalalt. Furoul plutea in jurul umerilor si o incomoda. Pana la urma , i-a alunecat de tot si a ramas goala. El inota pe sub apa si o atingea in joaca , impingand-o si scufundandu-se ba pe sub, ba printre picioarele ei. Apoi el isi desfacea picioarele pentru ca ea sa poata trece printre ele si sa reapara apoi in cealalta parte. Facea pluta si isi lasa prietena sa inoate pe sub spatele-i arcuit.
A vazut ca si el era gol. Apoi, printr-o imbratisare pe la spate, i-a acoperit trupul cu al lui. Apa era calduta, ca o perna imensa, si atat de sarata, incat ii tinea la suprafata, ajutandu-i sa inoate si sa faca pluta fara efort.
- Esti frumoasa, a spus vocea aceea tulburatoare, iar el i-a inconjurat corpul cu mainile. Ea vroia sa pluteasca mai departe, dar caldura apei si prezenta insistenta a corpului prea aproape de ea parca o retineau. Se lasa imbratisata.
Brusc, a simtit intre picioare un penis erect. A tipat, dar nimeni nu a auzit-o, iar tipatul ei era mai degraba o reactie invatata, pe care stia ca trebuie s-o aiba. In realitate, imbratisarea lui ii parea la fel de linistitoare, de calda si de mangaietoare ca apa. Marea, penisul si mainile acelea conspirau pentru a-i infiora trupul. Incerca sa inoate si sa se elibereze. Dar el inota pe sub corpul ei, o mangaia, o apuca de picioare si se urca din nou pe ea, pe la spate.
Se luptau in apa, dar fiecare miscare ii trezea si mai tare simturile si o facea si mai constienta de corpul lui, care-i tinea piept, de mainile lui pe trupul ei. Valurile ii faceau sanii sa tresalte intr-o parte si-n alta ca niste nuferi grei, plutitori. El ii saruta. Cum se agita mereu, nu putea s-o penetreze de-a dreptul, dar penisul lui o atingea iar si iar in cea mai sensibila zona a sexului ei, in timp ce ea isi pierdea puterile. A inotat spre mal, iar el a urmat-o. Au cazut pe nisip. Valurile ii loveau pe cand ei zaceau goi, gafaind. A fost a lui si el a fost al ei, iar valurile marii i-au scaldat.
Incepand din aceea noapte, s-au intalnit mereu.[...] Noaptea pe plaja de multe ori aveam impresia ca-i vad inotand impreuna si facnd dragoste."

M-am intors la bloc, la beton si la asfalt. Imi lipseste Mariana, de data asta avea mai multe culori si era in degrade. Imi lipsesc algele ce mi lipeau de burta si pietricele care ma intepau in talpa dreapta de fiecare data cand un dor de apa sarata ma impingea in bratele ei. Ia-ma in brate, Mariana si saruta-ma acum, si umed si sarat, pe neasteptate as prefera, doar saruta-ma. N-am plecat la Vama Veche ca sa imi gasesc pereche, ea era acolo, ma astepta. Era verde, apoi albastruie si cica la bulgari era chiar neagra. Mariana, iar sunt singura...dupa 11 zile de mai am 2 litri de apa de mare intr-o sticla de suc. Ma spal pe fata, ma spal pe dinti si apoi imi ud parul si ies in soare sa ma bronzez. Ce ma fac cand mi se termina apa de mare din sticla? Si amintirile mi se sterg si va trebui sa astept inca 4 luni dupa revelion sa o vad iar si sa o strang in brate.
Sa fie Mariana tot acolo si in toamna? Sa ma astepte sa ma arunc in primul val si sa nu ma intrebe ce vreau, daca mai inteleg ceva si daca mai are vreun sens. Sa imi dea buletinul ce mi l-am pierdut, poate asa o sa pot fi furata si dusa peste mari si tari. Sa imi zica ca i-am lipsit de fapt, dar nu a stiut cum sa imi sopteasca la ureche.