Visatorii cu ochii larg deschisi

Visam cu ochii deschisi. Asta facem noi trei. Eu, Tu si El. Visam si facem planuri. Ne este tare dor de mare la toti. Cui nu ii e dor de mare cand s-a imbatat de ciuda ca Tu nu erai acolo langa, acolo pe izolir, acolo pe plaja? Sau El chiar vrea ca Tu sa-ti retraiesti vara trecuta, cand iti era sila de mare si de sarea ei cu nisip cu tot? Si cuplurile? Ce cautau la mare? Dar Eu si Tu vom pleca dupa El si la capatul lumii daca trebuie.
Ma rup in doua. Nu strig. Imi place. Voi ma lipiti. Copci micute din hartie sunt ude de limba unuia si apasate de de degetul altuia. Sunt un afis carpit. Afisul e fericit. Am nevoie de Voi sa vise cu ochii deschisi la mare. Atunci cand lumea mi se rupe in doua si albastrul cerului imi cade in moalele capului, El ma ia in brate si Tu ma saruti.
Am dreptul sa visez cu ochii deschisi. O fac in felul meu. Tu nu poti sa ma bagi in geamantan, sa ma trantesti pe bancheta din spate a masinii si sa imi spui: "Am ajuns la mare, iesi afara". El nu ma poate opri sa ma instalez in avion la Timisoara si sa cobor la Constanta. Nu va oblig sa visati ce visez eu. Cu ochii larg deschisi ca in cartea lui Arthur Schnitzler. Cateodata doare si imi curg si lacrimi. De la vant si de la mare.
NOI trei suntem Visatorii lui Gilbert Adair. Am fost (o)data a Lui si acum sunt a Ta. El imi e mai mult decat prieten, imi e frate, iar Tu imi esti mai mult decat e El. Imi esti mai mult decat iubit.

Eu, Tu si El. Fericirea mea e facuta afis. Visez cu ochii deschisi marea.