La inceput totul iti pare amuzant. Sau doar mie mi se par amuzante inceputurile din moment ce le colectionez? N-are importanta, sa revenim la partea cu inceputul. Iti cresc aripi si ai impresia ca tot ti se cuvine si vrei mai mult, mai mult, mai mult. Stop. Ajungi sa fi nehalit. O sa iti iasa pe gat daca ingurgitezi prea mult, dar esti prea sus ca sa vezi asfaltul. Prea tarziu cand te loveste in figura. Zbang! Violent. Pizda ma-sii, mi-ai calcat pe aripi, nenorocitule!
Azi e ziua cand imi iese pe gat. Multumesc prietenilor care ma tin de frunte, multumesc umarului virtual pe care ma asez cu capul si plang, multumesc barmanului de noaptea trecuta care mi-a zis ca ultima comanda e la ora 12 ca sa nu am timp sa ma fac pula inainte de 12:30, mai trebuie sa multumesc persoanei care m-a dus la taxi, celei care mi-a deschis usa sa ies in strada si mai am de multumit unei alte persoane care de fiecare data imi arata ca am dreptul sa fiu neagra, am dreptul sa fiu acra, am toate drepturile din lume atat timp cat ma doare.
Cum a inceput tot? Greu de precizat. Totul a inceput greu. Chestile astea nu-s chestii pe care trebuie sa le faci in graba. Sunt chestii pe care le faci cu timp. Este timp si maine, nu? Ok, am zis si m-am pus pe asteptat. Intr-un anumit moment o anumita persoana a realizat ca eu inca astept. Frumos moment, prost ales. Persoana o fi de vina? Nu se dau nume, nu suntem la Securitate. Aici e locul unde ne varsam frustarile. "Ooo, haide" mi-ar fi spus el, Printul. Haide unde ma? Ca sunt sictirita, nu ma imi vine sa ma dau jos din pat si capul ma doare. Haide si te-ai dus si ai plecat la munte. Bravo tie! Eu raman in pat.
Ne intrebam amandoi daca mai are rost. De obicei suntem doi in povestea asta, acum ma intreb numai eu, tu probabil n-ai chef de nimeni asa ca nu ma obosesc sa te sufoc cu intrebari si sa iti cer justificari. Deci ma intreb ca orice muritor io unde dracu` am gresit? Meditez , meditez, meditez. Ma intorc pe partea cealalta, perna nu sta bine. O aranjez si ma pun pe meditat din nou. Intra mama in camera "Ce faci?" "Meditez". Zambeste atotstiutoare, de parca ea ar fi mai fericita ca mine, macar ea mimeaza cu drag. "La ce?" "La pizda ma-sii, iesi afara din camera si lasa-ma-n pace". Usa se inchide. Geamul de la usa zbarnaie si mama mormaie in cealalta camera stind ca ma enerveaza cumplit cand face chestia asta. Revin la starea de meditatie.
Ce ti-e si cu meditatul asta, in loc sa te ajute, te face sa te gandesti mai mult la toate cacaturile la care ai renuntat sa fie bine. Compromisuri. La asta se rezuma tot. Unul lasa dintr-o parte, celalalt din cealalta. Pana ajungi in asemenea hal incat nu te mai recunosti. Si partile? Partile, de unde atatea parti, daca stau de una singura in pat sa meditez? Cred ca m-am schimbat. O sa imi chestionez prieteni si daca chiar am facut-o, o sa imi para rau. De azi nu mai fac compromisuri. Daca pot sa ma arunc cu botul inainte spre asfalt fara masuri desiguranta, inseamna ca am de ce sa regret. Zbuf! Ma doare. Iar ma doare. Probabil o fi de la atata meditat.
Dupa momente in care am ajuns sa levitez, meditatia mi se pare plictisitoare. Ma urc pe bordura si de acolo ma arunc in cap. Da da-te jos, la naiba, ma calci pe aripi! Ce mama ma-sii?!
Azi e ziua cand imi iese pe gat. Multumesc prietenilor care ma tin de frunte, multumesc umarului virtual pe care ma asez cu capul si plang, multumesc barmanului de noaptea trecuta care mi-a zis ca ultima comanda e la ora 12 ca sa nu am timp sa ma fac pula inainte de 12:30, mai trebuie sa multumesc persoanei care m-a dus la taxi, celei care mi-a deschis usa sa ies in strada si mai am de multumit unei alte persoane care de fiecare data imi arata ca am dreptul sa fiu neagra, am dreptul sa fiu acra, am toate drepturile din lume atat timp cat ma doare.
Cum a inceput tot? Greu de precizat. Totul a inceput greu. Chestile astea nu-s chestii pe care trebuie sa le faci in graba. Sunt chestii pe care le faci cu timp. Este timp si maine, nu? Ok, am zis si m-am pus pe asteptat. Intr-un anumit moment o anumita persoana a realizat ca eu inca astept. Frumos moment, prost ales. Persoana o fi de vina? Nu se dau nume, nu suntem la Securitate. Aici e locul unde ne varsam frustarile. "Ooo, haide" mi-ar fi spus el, Printul. Haide unde ma? Ca sunt sictirita, nu ma imi vine sa ma dau jos din pat si capul ma doare. Haide si te-ai dus si ai plecat la munte. Bravo tie! Eu raman in pat.
Ne intrebam amandoi daca mai are rost. De obicei suntem doi in povestea asta, acum ma intreb numai eu, tu probabil n-ai chef de nimeni asa ca nu ma obosesc sa te sufoc cu intrebari si sa iti cer justificari. Deci ma intreb ca orice muritor io unde dracu` am gresit? Meditez , meditez, meditez. Ma intorc pe partea cealalta, perna nu sta bine. O aranjez si ma pun pe meditat din nou. Intra mama in camera "Ce faci?" "Meditez". Zambeste atotstiutoare, de parca ea ar fi mai fericita ca mine, macar ea mimeaza cu drag. "La ce?" "La pizda ma-sii, iesi afara din camera si lasa-ma-n pace". Usa se inchide. Geamul de la usa zbarnaie si mama mormaie in cealalta camera stind ca ma enerveaza cumplit cand face chestia asta. Revin la starea de meditatie.
Ce ti-e si cu meditatul asta, in loc sa te ajute, te face sa te gandesti mai mult la toate cacaturile la care ai renuntat sa fie bine. Compromisuri. La asta se rezuma tot. Unul lasa dintr-o parte, celalalt din cealalta. Pana ajungi in asemenea hal incat nu te mai recunosti. Si partile? Partile, de unde atatea parti, daca stau de una singura in pat sa meditez? Cred ca m-am schimbat. O sa imi chestionez prieteni si daca chiar am facut-o, o sa imi para rau. De azi nu mai fac compromisuri. Daca pot sa ma arunc cu botul inainte spre asfalt fara masuri desiguranta, inseamna ca am de ce sa regret. Zbuf! Ma doare. Iar ma doare. Probabil o fi de la atata meditat.
Dupa momente in care am ajuns sa levitez, meditatia mi se pare plictisitoare. Ma urc pe bordura si de acolo ma arunc in cap. Da da-te jos, la naiba, ma calci pe aripi! Ce mama ma-sii?!
